A fost odata ca niciodata o apa......Una repede, rece.....de munte.....de fapt pana la o anumita varsta cand auzeam cuvantul riu eu il asociam cu apa pe care o stiam eu:cea care cand ploua era neagra, navalnica si mare .....si care dupa vre-o 2-3 zile insorite era din nou limpede si ca la un semn isi arata din nou malulrile pline de bolovani sub care stateau ramele acelea firave pe care de abia le agatai in ac si dupa care pastravul sau lipanul se dadea in vant.......Nu conta anotimpul, apa era fascinanta.....iarna cand ingheta bocna , apa era atractia principala......primavara cand mergeam de Paste, tot ea ne atragea ca un magnet:ce "locuri" mai sunt, ce ragalii a luat apa, "oare pestii s-au trezit?"....iar vara, apa era ceva de care eram legati strasnic de tare.......O apa....nimic mai mult.....unde stii fiecare bolovan, fiecare loc, fiecare ragalie, cum s-au schimbat ele fata de anul trecut .......o apa pe care o cunosti cel putin la fel de bine ca si pe tine......nu ai cum altcumva.....ai crescut odata cu ea.....Ea a ramas acolo.......Tu.......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu